Ouch, nu pot să cred că suntem deja în 6 și eu nu am scris nimic despre noaptea de revelion. Deja am observat feedback, sugestii, recomandări, povestiri și deci ar fi momentul să îmi expun și eu punctul de vedere cu privire la ceea ce a însemnat revelionul de anul acesta în Zig Zag. Este ora 1 noaptea și cum nu am somn mă gândesc că pot scrie câte ceva despre cum a fost ‘de rev la Cluj’. Dar să începem cu începutul…


Încă de pe la Niculaș (prima săptămână a lui decembrie) știam că voi fi “de serviciu” pe 31. Într-un fel mi s-a părut chiar mișto să lucrez de revelion: nu sparg nu-știu-câte milioane ca să merg prin frig la vreo cabană, nu a trebuit să mă agit ce să fac și eu de rev numai să nu stau acasă, o mare parte din prietenii mei au venit și ei la party, așa că… why not? Nu am avut mai nimic de pierdut, doar de câștigat.
Am ajuns pe la 9:15 la club. Deja treaba și pregătirile erau aproape de final, așa că spre norocul meu nu a trebuit să ajut prea mult la ce era de aranjat prin club (sper că nu m-a înjurat prea tare Lucian pentru chestia asta ). Al meu nu a fost atât de norocos, dar până mi-am instalat eu ce aveam de instalat pe la pupitru și-a terminat și el treaba. Nu degeaba a venit și el mai devreme, iar dacă tot e atât de priceput la bucătărit… (:
Pe la 10 a început să apară lumea, prima masă ocupată chiar în spatele meu de o trupă din Botoșani, și spre ghinionul meu mi-am pierdut scaunul de la pupitru. Damn, câteva ore bune de stat în picioare nu sunt foarte vesele când te gândești că noaptea asta s-ar putea să fie al naibii de lungă. Mă rog, muzică de club, atmosfera obișnuită dinainte de începerea party-ului propriu zis, s-a mai adunat lumea, văd în fața mea o tavă cu pahare umplute cu șampanie… șampanie? Fuck, îi aproape 12! Noroc cu Lucian că vine și îmi amintește de programul din această seară. După ce sâmbătă de sâmbătă eram obișnuit cu aceeași rețetă, treaba s-a schimbat puțin aici și trebuia pregătit “repertoriul de la ora 12”.

La miezul nopții lumea a ieșit până afară, în schimb eu am refuzat vehement să îmi părăsesc postul și să predau ștafeta Winampului. Al meu săracul a rămas cu mine aproape toată seara, stau acum și mă gândesc dacă s-a distrat vreun pic… Trece și “La mulți ani”-u, mai trec câteva melodii, bag Gaga, bag Madonna, văd că lumea din față dansează de numa. Îl văd și pe Tudor cu prietenul lui și apuc să schimb câteva vorbe și cu ei (ca o paranteză, chiar mă bucur că de rev au venit la noi). Merg până în spate și observ că cealaltă jumătate parcă lumea nu este atât de entuziasmată cum e de obicei. Și aici începe teroarea…
Dacă până în acel moment constatasem doar că sunt multe fețe necunoscute prin club, mi-a luat puțin să văd cum răspunde lumea atmosferei ca să înțeleg heterogenitatea participanților diin acea seară. Cred că au venit din toate colțurile țării, fiecare cu stilul său, fiecare obișnuit cu altceva și fiecare cu așteptările sale. Iar în situațiile de genul, devine extraordinar de dificil să uniformizezi și să mulțumești simultan pe fiecare în parte. Mă consult cu Lucian și ajungem la concluzia că cel mai ușor ar fi să facem pe acea seară Music-Style Switching. Am spus ușor? Think again, pentru că deși a fost o idee cât se poate de inspirată, până dimineață eram praf!
Cred că de nu mă ajuta al meu cu diversificarea playlistului o încurcam rău de tot. Muzică de petrecere, latino, R&B, arabian, dance și totuși să nu uităm de muzica de club cea de toate zilele. Fiind prima dată când am ajuns să trec prin atât de multe genuri muzicale și atât de multe stiluri, mi-a fost puțin dificil la început, dar m-am adaptat situației. Pentru participanți a fost la fel… a fost o seară a diversității muzicale, am pus în cea seară melodii pe care nu credeam că le voi pune vreodată în club. Dar bine a zis Lucian: de revelion e altceva! Sunt convins că au fost și unele nemulțumiri (că așa se întâmplă întotdeauna) – vorba aceea, nici eu nu am fost extraordinar de Încântat că a trebuit să schimb drastic stilul dar nah, asta este, când lucrezi cu lumea trebuie să te adaptezi. Per total participanții s-au simțit cât se poate de bine și au rămas alături de noi până aproape de dimineață.

Ar fi păcat să nu menționez însă și unele requesturi care m-au frapat de-a dreptul. Spre exemplu, a venit un grup de fete să îmi ceară Placebo. Recunosc că și mie îmi place să ascult din când în când Placebo, dar nu e ceva ce pui in club… it just doesn’t work that way. Am auzit de câteva ori și clasica replică “dar am dat n bani să vin până aici, aștept măcar melodia x”. Dacă vine fiecare participant și specifică lucrul acesta sunt curios unde ajungem. Pentru mai multe detalii, vedeți cele nouă sfaturi magice care se găsesc două postări mai în spate.
A doua fază a fost pur și simplu prea tare, și o voi menționa cu lux de amănunte. Pe la ora 4 jumate, când lumea începuse să se mai rărească, vine un grup cât se poate de vesel să îmi ceară “un Guță”. Menționez faptul că deși calculatorul meu este ticsit cu mp3-uri de tot felu, pot spune cu toată mândria că printre ele nu figurează nici măcar o manea. De ce? Foarte simplu! Unu la mână pentru că la party-urile organizate de Lucian nu se pun manele, iar doi la mână pentru că eu nu ascult așa ceva la scumpul meu domiciliu. Nu am nimic cu gusturile muzicale ale unora sau altora (gusturile nu se discută) dar când vine vorba de un public mai larg, și când nu pui muzică doar pentru unul sau pentru altul, ci pentru toți, trebuie impus cât de cât un stil și o atmosferă comună, și respectate pe cât posibil. Nu e clar? Reveniți din nou la postarea cu cele 9 tips-uri.

Iar in încheiere vreau să-I mulțumesc lui Lucian pentru această seară care, după cum spuneam, pe cât a fost de solicitantă, pe atât de fun și satisfying. Mulțumiri și prietenilor mei (și în special prietenului meu) pentru sprijinul pe care mi l-au acordat de când ne cunoaștem, și în special de câteva luni încoace. Iar nu în ultimul rând vreau să le mulțumesc celor ce ne calcă pragul sâmbătă de sâmbătă și ne onorează la party cu prezență și distracție, pentru că fără ei nu ar fi aceste petreceri, și cu siguranță nu ar fi nici DJ Krill acolo unde este acum.
La multi ani la toata lumea!

This entry was posted on Wednesday, January 6th, 2010 at 2:10 AM and is filed under Club Sessions. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.